CIVILIZATIE
LIMBA. ARTA. STIINTA. RELIGIE
LIMBA 1. Limba daca - limba indo-europeana
Pe baza putinelor cuvinte cunoscute din limba daca, s-a ajuns la concluzia ca aceasta face parte din familia limbilor indo-europene, din grupa satem, din care mai fac parte sanscrita, slava veche, persana si limbile baltice.
2. Elemente dacice in limba româna
Sub impactul romanizarii, limba dacilor a disparut, pastrându-se totusi un numar de 161 de cuvinte de baza in limba româna (de exemplu: prunc, mos, brad, copac, buza, grumaz, gard, strugure, mazare, balaur, a rabda, a speria, tare, mare, bucuros); 71 dintre aceste cuvinte sunt comune limbilor româna si albaneza (albanezii fiind descendenti ai ilirilor, popor antic înrudit cu tracii).
Mostenite din limba daca sunt si terminatiile -esc, -este si articolul postpus, specifice limbii romane. Tot de origine dacica sunt si câteva nume de râuri sau localitati din România: (denumirea dacica / denumirea româneasca) Donaris/Dunare, Argessos/Arges, Samus/Somes, Maris/Mures, Dierna/Cerna, Alutus/Olt (rauri), Abruttus/Abrud, Carsium/Harsova, Altinum/Oltina (localitati).
3. Cât se cunoaste din limba dacica?
Se cunosc un mare numar de nume proprii (de persoane, triburi, localitati, munti, ape, zeitati). La acestea se adauga o lista de 40 de denumiri dacice de plante medicinale, pastrate în tratatele medicilor greci Dioscoride si Pseudo Apulleius (proziarna - zârna, in româneste; mizila, zina, etc).
Terminatia "dava" specifica denumirilor localitatilor dacice, inseamna "asezare întarita"; Burebista, "bine cunoscutul"; costobocii, "stralucitii"; iar Decebal se traduce "cel viteaz".
Poetul roman Ovidiu a scris, in timpul exilului sau la Tomis, un numar de poeme in limba dacilor, dar care s-au pierdut.
4. Scrisul
Existau cu siguranta învatati daci care cunosteau scrisul si limbile greaca sau latina (in timpul razboiului din 101-102, Decebal i-a trimis lui Traian o scrisoare, in limba latina, pe o ciuperca mare; de asemenea pe unele blocuri din zidul Sarmizegetusei s-au descoperit litere grecesti).
Singura inscriptie in limba daca este aceea de pe marele vas de cult descoperit la Sarmizegetusa: "DECEBALUS PER SCORILO", însemnând "Decebal, fiul lui Scorilo".
ARTA
5.
Ceramica si metalele
Vasele de ceramica din epoca fierului dovedesc însusirile artistice ale dacilor. In multe locuri din Dacia au fost gasite imitatii ale frumoaselor vase grecesti. Cercetarile arheologice au scos la iveala, în zona Muntiilor Orastiei, ceramica pictata originala, datând din primul secol d.Hr. (desene rosii - reprezentari geometrice, vegetale, animale - pe un fond alb).
Dacii lucrau aurul, care se gasea din abundenta în Muntii Apuseni. O piesa valoroasa este coiful de aur gasit la Poiana-Cotofenesti (se observa influenta scitica).
Din argint se faceau nu numai imitatii de monede macedoniene, grecesti si romane, dar si vase si podoabe (au fost descoperite mai multe tezaure de argint, unele continand piese remarcabile - Sâncraieni).
Dacii împodobeau cateodata si obiectele uzuale, de exemplu, unele tinte de fier sau clestele de fierar gasit la Sarmizegetusa.
6. Motive in arta dacica
Stilizarea motivelor zoomorfe si antropomorfe specifica artistilor daci dovedeste preferinta acestora pentru desenul geometric. Utilizarea pe scara larga a motivelor vegetale se explica tot prin geometrismul frunzelor si lujerilor.
Motivele zoomorfe se pare ca au fost imprumutate de la sciti si greci. Figura umana este rara (se cunosc patru-cinci reprezentari ale zeitei Bendis - capul descoperit la Costesti, medalionul de la Sarmizegetusa, etc).
Bratarile dacice, deschise si în spirala, se termina de obicei cu capete de sarpe - stravechi simbol indo-european.
Cavalerul Danubian (Cavalerul Trac), cu numeroase reprezentari in epoca romana, este probabil de origine dacica (desi nu s-au descoperit reprezentari din perioada statului dac).
7. Muzica
Dacii iubeau muzica. Istoricul grec Teopomp ne spune ca, atunci când dacii merg intr-o solie, îsi iau cu iei chitarile si, în timpul cât fac expunerea, cânta din aceste instrumente. De asemenea, Iordanes ne vorbeste de cântarile, din gura si din chitare, ale preotilor daci.
STIINTA 8. Medicina
Dacii se pricepeau în mod deosebit la medicina. Am mentionat deja tratatele de medicina a doi medici greci care cuprind nume dacice pentru o serie de plante medicinale. De asemenea, Iordanes ne spune ca dacii cunosteau "natura", adica însusirile "ierburilor si arbustilor".
Descoperirile arheologice de la Sarmizegetusa si Poiana dovedesc întrebuintarea instrumentelor chirugicale si chiar efectuarea unor operatii delicate, cum ar fi trepanatiile.
Celebrul filosof grec Platon, citeaza un principiu de medicina al dacilor, aplicat de preotii lui Zalmoxis. Acest principiu spune ca pentru a vindeca trupul trebuie sa îngrijim si sufletul. Platon explica astfel de ce medicii greci nu se pricep la multe boli (pentru ca nu cunosc întregul de care trebuie sa se ocupe, ei tratând doar trupul).
9. Diverse domenii ale cunoasterii
Intr-unul din textele sale, Iordanes descrie cu entuziasm activitatea lui Deceneu printre daci: Deceneu i-a invatat pe daci filosofia si morala, dar si stiinta fizicii, stiinta naturii, logica, astronomia (le-a aratat semnele zodiacului, mersul planetelor si al stelelor, fazele lunii; le-a spus de câte ori globul de foc al Soarelui este mai mare decat globul pamântesc).
Iordanes exagereaza cunostiintele
stiintifice ale dacilor (din textul lui s-ar
deduce ca dacii erau un popor de savanti), dar
exista, cu siguranta, o categorie restrânsa de
învatati, mai ales din rândul preotilor
(Deceneu, la randul lui, era mare preot), care
aveau aceste cunostiinte.
10. Constructiile religioase
Constructiile religioase din zona Muntiilor Orastiei dovedesc existenta anumitor cunostiinte stiintifice: majoritatea dimensiunilor constructiilor reprezinta numere întregi de unitati avand 0,437 m lungime (unitatea de masura dacica); sanctuarele sunt orientate dupa anumite directii astronomice, iar Soarele de Andezit servea cu siguranta ca si instrument astronomic (cadran solar, sau chiar astrolab) - mai multe detalii în articolul precedent
RELIGIA 11. Zalmoxis - zeul principal al dacilor
Religia reprezenta un element important al civilizatiei dacice. In centrul religiei dacice se afla credinta lor în nemurire.
Herodot ne spune ca dacii credeau ca ei nu dispar dupa moarte, ci îsi continua viata, in cer, alaturi de zeul lor suprem, Zalmoxis.
a. Povestea lui Herodot
Herodot adauga a poveste pe care o auzise de la grecii de pe tarmurile Marii Negre: Zalmoxis ar fi fost un barbat dac, sclav al lui Pitagora, care, dupa ce s-a eliberat, s-a întors în rândul dacilor, pe care i-a învatat ca dupa moarte vor merge într-un loc unde vor trai vesnic si unde vor avea toate bunatatile. Herodot mai spune ca Zalmoxis a trai timp de trei ani într-o încapere subterana; dacii l-au crezut mort, iar când a revenit s-au convins ca învataturile sale erau adevarate.
Herodot însusi se îndoieste totusi ca aceasta poveste ar fi adevarata. Probabil, grecii de pe tarmul Marii Negre, care nu acceptau existenta altor zei, care nu apartineau mitologiei lor, au inventat aceasta poveste. Important este ca grecii au asociat cultul lui Zalmoxis cu învataturile lui Pitagora (în special ideea de nemurire).
b. Obiceiul solului
Tot Herodot prezinta un obicei al dacilor, de a trimite din cinci in cinci ani un sol la Zalmoxis, pentru a-i spune durerile si nevoile lor. Solul era tras la sorti dintre daci, i se transmitea mesajul pe care trebuia sa-l spuna zeului,
apoi era
aruncat in sus pentru a cadea în trei lanci
fixate cu vârful in sus. Asemenea sacrificii
existau si la alte popoare (celti, scandinavi),
doar ca la daci nu erau alesi criminali, hoti sau
prizionieri ci un om liber si fara pata.
c. Povestea lui Strabon
Istoricul si geograful grec Strabon a scris si el despre Zalmoxis. Acesta ar fi fost tot sclavul lui Pitagora, dar care nu a învatat de la acesta doctrina imortalitatii, ci stiinta astrologiei. In plus el a calatorit si în Egipt. Datorita stiintei si profetiilor sale, Zalmoxis devine mare preot al dacilor. Apoi, el s-a retras într-o pestera de pe muntele sacru, Cogaionon. Mai tarziu a ajuns sa fie adorat ca un zeu.
Este astfel posibil ca Zalmoxis sa fi existat cu adevarat, iar ritualul solului sa fie o reactualizare a raporturilor directe care au existat între el si daci.
d. Zalmoxis-Gebeleizis
De la Herodot mai stim ca dacii îsi mai numeau zeul suprem Gebeleizis. Se pare ca Zalmoxis a fost mai întai identificat cu acesta, iar pâna la urma l-a înlocuit.
Acest zeu, Zalmoxis-Gebeleizis, este cerul luminos. Tot ce-i tulbura armonia, furtuna, norii, trebuie combatut. De aceea dacii trag sageti în vazduh, spre nori, ca sa-i goneasca si sa ajute in felul acesta pe zeul suprem (lucru relatat de asemenea de Herodot).
In concluzie, Zalmoxis este o zeitate uraniana, lucru confirmat si de amplasarea sanctuarelor sus pe munti, adica cât mai aproape de cer si de ritualul funerar care consta în incineratie (sufletul înaltandu-se, in acest fel, la cer).
12. Zeul razboiului
O alta afirmatie a lui Herodot, aceea ca dacii nu recunosc alt zeu decât pe al lor, ne-ar putea face sa credem ca religia dacilor era monoteista. Totusi exista informatii despre existenta altor zei.
Dacii adorau, se pare, si un zeu al razboiului (corespunzator lui Ares de la greci sau Marte de la Romani). Este posibil ca însusi numele Ares sa fie de origine traco-dacica. Iordanes ne spune ca dacii aduceau jertfe omenesti, din randul prizonierilor, pentru a-si multimi zeul. Aceasta informatie poate fi pusa în legatura cu scena torturarii prizonierilor romani de catre femeile dace, reprezentata pe Columna lui Traian, sau cu Soarele de andezit care este un posibil altar de jertfa.
13. Zeita Bendis
Mai avem cunostiinte despre existenta zeitei Bendis, corepunzând Artemisei la greci si Dianei la romani, deci o zeita a lunii, a padurii. Herodot a scris despre aceasta zeita ca este adorata de femeile trace, fiind preluata de la popoarele mai nordice, care nu puteau fi altii decât dacii.
Cultul zeitei a fost confirmat de descoperirile arheologice (un cap de bronz descoperit la Costesti, un medalion de lut gasit la Sarmizegetusa si un bust de bronz la Piatra Rosie).
Cultul zeitei a supravietuit si în perioada romana sub forma zeitei romane Diana. Numele Dianei se regaseste si în cuvintele românesti zâna si sânziana (Sancta Diana).
14. Nemurirea
Moartea nu reprezenta pentru daci o nenorocire; însusi Traian a spus ca "dacii merg la moarte mai veseli decât în orice alta calatorie", lucru care explica vitejia si eroismul de care dau dovada în lupta.
De asemenea, credinta dacilor în nemurire ar putea explica usurinta cu care dacii romanizati (deveniti români) au acceptat religia crestina.
15. Ceremonii si preoti
Ceremoniile si incantatiile religioase aveau loc în sanctuare, de forma circulara sau patrulatera, de pe muntii înalti (cum sunt cele de la Sarmizegetusa, Costesti, Piatra Rosie, Bâtca Doamnei).
Dacii îsi ardeau mortii, iar cenusa si resturile de
oase
erau puse în urne, care se îngropau în
pamânt. In epoca mai veche au practicat, însa,
si îngroparea.
Preotii dacilor erau prezicatori si medici, în acelasi timp; nu se casatoreau, nu mancau carne si nici un fel de vietate, ci numai lapte, brânza si miere, ducând o viata de asceti. Poporul le zicea "calatori prin nori". Mai purtau numele de ktistai - "intemeietori".
In fruntea preotilor era marele preot. Locuinta lui era pe muntele sacru Cogaionon (Sarmizegetusa), unde regii daci veneau adesea pentru a-i cere sfatul. Pentru popor marele preot era aproape un zeu - de aceea poruncile lui erau întotdeauna ascultate.
Dintre marii preoti trebuie pomenit Deceneu, care a contribuit mult la opera lui Burebista, prin care acesta a unificat toate teritoriile locuite de daci. Dupa moartea lui Burebista, Deceneu a devenit rege. Strabon ne spune ca Deceneu a calatorit prin Egipt, iar Iordanes admira cunostiintele sale si activitatea sa printre daci.